Ce mai sfinţim … din greşeală

Cotidianul Gândul a relatat în numărul din 30 aprilie despre un preot rus, care a sfinţit un club de streaptease. Când auzi aşa ceva te întrebi ce mai poate urma? Poate biroul unei vrajitoare specializată pe magie neagră (sau albă … tot aia e).  Autorul articolului lasă să se înţeleagă că preotul respectiv nu a priceput despre ce e vorba şi a sfinţit clubul respectiv din … greşeală. Hai să fim serioşi!

În Sfânta Scriptură, cartea care o considerăm fundamentală în creştinism, ideea de sfânt este legată de ideea de proprietate şi utilizare. În Vechiul Testament ni se vorbeşte despre sfinţirea Templului, sfinţirea obiectelor de la Templu, sfinţirea preoţilor care slujeau la Templu. Cum adică erau ei sfinţiţi?  Simplu ei erau destinaţi  să  îl slujească  exclusiv  pe Dumnezeu  şi să  îi aparţină lui.  Este la fel ca şi cu periuţa ta de dinţi care o foloseşti pentru un singur scop şi exclusiv tu.  Oamenii sfinţi sunt oamenii care şi-au dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu, au făcut din această idee pasiunea vieţii lor. Astfel vorbim azi de Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Augustin  etc.

Mă întreb cum ar putea “sfinţi” Dumnezeu un club de streaptease?  La ce i-ar folosi Lui un astfel de club?

Oare cât costă să sfinţeşti un bordel? Cred că ceva mai mult … nu ?